Zborul si caderea in vrie...

Visul s-a disipat. "Pegasul" s-a... imbolnavit... a inceput sa schiopateze (schioapete sau schiopateze...? dex-ul nu m-ajuta...), s-a imbolnavit de rabie... de raie... si si-a rupt o aripa.

Metaforele de mai sus vor sa spuna: pana, scartaie, s-a rupt saua, indoit tija, amortizorul s-a facut praf iar ghidonul s-a rupt.

Lucrurile asta nu sunt atat de grave pe cat par. Schiopatatul este normal. La urma urmei, si eu mai calc stramb de vreo 2 zile imi trebuie un picior de rezerva. Am schimbat "incaltarile" si am luat-o din loc.

Saua... sa spunem ca nu era atat de confortabila pe cat trebuia sa fie, iar anatomia lombara... cerea altceva. Asa ca, pe principiul cel mai inteligent cedeaza, s-a rupt saua. Tot aici intra in calcul si suportul seii, si anume tija... Tija din discutie era pentru oameni... pentru copii, nu pentru oameni. Norocul face ca in ziua de azi exista si produse de calitate inalta, astfel schimband tija cu una mai rezistenta.

In cazul aripii rupte, zborul era imposibil. Astfel s-au trimis porumbeii calatori catre "fauritorul Pegasului" pentru tratamente de urgenta... Parca se rupsese ceva in el cand l-a vazut.

Cu toate astea, faurul s-a intors victorios cu Pegasul renascut asemeni unui Phoenix, din propria-i cenusa. Schiopatatul incetase. Aripa se vindecase. Raia si rabia nu mai erau prezente. Reuniunea a fost binevenita si mult asteptata.

Mi-am spus ca nu voi mai apela la Faur, pentru a-l scuti de astfel de dureri sufletesti (si nu numai)...

.....
.....
.....

Au trecut vreo 2 saptamani. Pegasul s-a impiedicat din nou (pana)... Era inevitabil. Am ajuns acasa si-am bandajat rana.

Capitolul intitulat "Eu si Pegas" se incheie aici.

Momentan, Pegas-ul este tot in... ingrijirea mea, dar a ajuns in folosinta altcuiva.

Am ales sa renunt la el in favoarea unui "Grifon" pe masura mea.

Ratacit in pana mea...

Continuand ideea anterioara, de ceva timp indelungat ma bate un gand. Pacat ca bataia asta nu lasa urme fizice, probabil ar fi fost mai tolerabila durerea.

In schimb a lasat o urma mult mai grava decat o vanataie. A recut timpul, corpul imbatraneste, isi pierde din proprietatile fizionomice (sau fizice...?). Apar incet, incet interferentele, gandurile de indoiala... indoiala ca nu ma mai descurc, ca nu mai pot, ca nu mai are rost... ca nu mai e de mine...

Indoiala e o boala care consuma curajul, disipa initiativa si mananca sufletul. Indoiala nu a aparut instant; ci treptat de-a lungul timpului.

Am vazut "zborul" Pegasului. Am ramas cu un "gust" amar... aceeasi (dez)amagire avuta tot timpul copilariei cand vedeam ca unii copii de varsta mea aveau o minge de fotbal... sau de orice fel, doar erau toate bune de dat cu piciorul in ele, iar eu nu aveam...

Pana la facultate, am avut parte de alta dezamagire... pentru un urmas al Pegasului... nu exista loc in casa, desi erau 100mp in care putea intra lejer si un Logan... Solutia acestei limitari / provocari / interdictii, ar fi fost gazduirea pe scara sau in "uscatorul" blocului folosit de alti vecini. Paradoxal nu aveam loc desi spatiu era destul, si lucrul dorit de mine, trebuia sa fie sub "tutela" strainilor. Am refuzat.

Am ajuns la facultate in alt oras (dar asta-i alta poveste). 250 de kilometrii ma desparteau de locul pe care-l consideram "acasa". M-am intrebat cam care ar fi fost reactia stapanului lui Bubico daca ar fi fost pus in fata faptului implinit; mai exact daca pas fi parcurs distanta asta si m-as fi prezentat in fata usii cu obiectul in cauza. Lipsa cronica a fondurilor, de altfel inceputul instalarii indoielii, m-au facut sa raman doar cu ideea de "ce-ar fi fost daca".


S-a terminat si facultatea. Incet, incet, a trecut o perioada echivalenta cu viata unui pre-pubertar, adica vreo 15 ani de la ultimul zbor al Pegasului iar acesta a devenit o amintire indepartata, apoi... o idee. Aceasta idee se rezuma la "am avut si eu odata ceva de genul asta... dar n-a fost sa fie..."

A venit "apocalipsa" si a trecut la fel de repede. Am ajuns sa locuiesc intr-o camera in care nu este loc de aruncat un ciorap pe jos. Aici mi-am amintit de Pegas. Locul pe care-l consider acum "acasa", fara limitarile initial impuse, fara a mai cere voie, fara a mai avea lipsa cronica de fonduri (desi nu ma dau banii afara din casa)... imi permite de a onora amintirea unicului Pegas.

Am optat pentru un urmas (legitim sau nu) al Pegasului. Este tot pliabil, are aproximativ aceleasi dimensiun. Nu este cine stie ce, dar este ceea ce-mi doream.

Asta a fost o batalie (simbolica) purtata cu stapanul lui Bubico, indoiala si timpul care s-a scurs. Batalia o consider castigata.

4, 3, 2... pana

Pana de idei... pana de chef... pana de "mojo"... pana mea fara tus.

Asa au trecut... (stai... am mai plictisit oamenii cu ideea asta) cateva luni de la o postare (mda... deja-vu, cu ignorarea ultimului post... care... din nou a avut statutul de "draft"...).

Eram la scoala... Mostenisem un obiect (considerat astazi "vintage"... ce idiotenie) de-a dreptul extraordinar (pentru un copil... pe vremea aia). Avea roti... cu spite intacte... avea lant intreg... avea cadru (LoL.. deja suna a banc sec)... avea aripi (ca erau mai bune alea cu aripioare)... avea frane (si nu prea).. avea un plod care sa-l calareasca. Era vorba de un "Pegas" (pliabil).

Ce nu avea acel Pegas era relativ important, dar imperativ pentru functionare. Anume... pneuri, anvelope, cauciucuri, gume... etc. Daca cumva bicicleta ar fi fost proiectata sa se deplaseze pe o "mono-sina" (si care-i pluralul? "bi-sina"???... ba!!! sina prin definitie e una!!!), adica... cam cum ar arata un tramvai taiat de-a lungul, pe jumate, in mers; atunci ar fi fost 100% functionala.

Ce-i drept, am apucat sa folosesc Pegas-ul de cateva ori (dar dac-ar fi cazul sa-mi tai cate un deget pentru fiecare plimbare, as ramane cu ambele maini functionale) prin imprumutarea de la cate un prieten (si nu prea) a unui cauciuc amarat si ros.

Soarta acelui Pegas a fost sumbra. A ajuns sa zboare la un vecin in momentul mutarii locuintei.

Dupa ani si ani (ma voi intoarce... nu), am tot batut apa in piua pentru un "dispozitiv" dotat cu anvelope... si cu tot ce avea Pegas-ul... probabil fara sa mai fie pliabil, dar se pare ca stapanul lui Bubico (mda... aceeasi persoana din postarile anterioare) suferea de o oarecare claustrofobie biciclistica... de parca Pegas-ul nu-i apartinuse in trecut si de parca (repetitie... putea fi evitata... dar cui ii pasa?) nu tot aceeasi persoana ii facuse vant. Tot nu-mi pot imagina cum in 100mp nu poti gasi loc unei biciclete... dar.. ma rog... fiecare cu pasarelele lui... (Bubico...)

E tarziu si nu mai am tragere de inima (chef...).
Va urma...?

Sfarsitul unei idei...

A venit (si a si trecut) ziua cea "mare" in care mi-am scris si semnat... demisia...


Din fericire, situatia nu-i atat de sumbra pe cat pare. E vorba de jobul de la care nu as fi plecat... dar am fost nevoit. Realizez cat de mult suna a scuza faptul ca "am fost nevoit"... ca pana la urma nu mi s-a pus un pistol la tampla ca sa plec...

De atunci nu am mai auzit decat (greseala gramaticala... probabil) ca s-a ales praful...

Pana la urma, faptul ca figuram cu 2 joburi, nu era atat de rau. Dar unele lucruri, din nou... din pacate, trebuie sa se incheie. C-or fi bune, c-or fi rele, "toate la timpul lor" spune o vorba veche din popor.

Avand asta in gand, imi continui viata si fara jobul care, cel putin pana in momentul de fata, a fost ceea ce mi-am dorit... nu voi plictisi pe nimeni cu detalii legate de colegi si sefi. Pe scurt, nu as avea lucruri negative de comentat.

Punct.

Reflectii "non-rutiere"...

A venit perioada aia a anului in care se mananca (efectiv) oua pe paine...

DA!!! A venit Pastele (ma-sii)!!! Oua de la cioara vopsita, cozonac (oua), drob (hmm... oua), salata boeuf (fara carne de vita, dar ca sa vezi!!! din nou oua...) si alte preparate mai mult sau mai putin "traditionale" de Paste (cu oua). Mda... paste cu oua...

Sa analizam un pic toata situatia. Vine Pastele... NU... inainte de toate vine POSTUL Pastelui. Hmm..
Aici avem doua variante: tinem.... sau NU... 
Ok.. voi musca momeala: tinem post. Cum ziceau "niste baieti" odata... "iubesc omul prost cum iubesc mancarea de post". Cu asta am spus multe.

Se zice ca in momentul in care postesti, nu ai voie sa mananci mancare de "provenienta animala". Cu riscul de a fi lovit de un fulger cand stau pe balcon sau ies din casa, as vrea sa mi se arate un popa care imi poate da (ceva care s-ar apropia de) o definitie a "vietii". Pentru ca atat plantele cat si animalele, desi sunt forme de viata diferite, sunt totusi forme de "viata". De la maimuta turbata cu care se alerga Tarzan in filme, pana la ciupercile de pe picioarele plantelor bipede (de care ne tot izbim zilnic in habitatul nostru artificial). 

"Bun..." imi va spune unul din popii imaginari din fata mea, "poti tine post negru!". Aici am 2 variante. Ambele variante imi cresc sansele de a castiga (la loto... ar fi ceva) un fulger fix intre "felinare" (sau ochi... cum mai zic unii).

Varianta 1: catre popa "sa mori tu? vedeate-as traind tu doar cu apa o saptamana intreaga si dup-aia de Inviere sa bagi in tine ca porcul si sa-ti dai singur ortul"

Varianta 2: catre popa "esti sigur ca vrei sa tin post negru? asta inseamna ca trebuie sa devin un oarecare zeu... pagan... (pentru ca religia Crestina nu recunoaste nimic altceva decat Dumnezeu si Sf. Treime) ca sa pot combina din senin 100 grame de hidrogen si 50 de grame de oxigen ca sa am o apa pura si fara vietati microscopice". Porbabil mi-ar mai spune "poti cumpara apa plata".... "mda.. care e filtrata... tratata cu UV... se omoare microvietati, ceea ce anuleaza premiza postului".

Iata vine-un popa in pace, cu o barba-n varf de cioc si imi zice-n gura mare: poti manca plante, fructe si... fructe de mare. POFTIM!!?!?!?!??? "Fructele de mare" nu sunt chiar fructe... ci "vietati" pluricelulare .... pe care "le doare si pe ele" cand le tai.

Explicatia de baza este: nu au sange rosu asa ca pot fi mancate... Si cica logica mea e de fonta.

Ok... oricat de absurd suna tot ce-am zis aici... se pare ca exista un criteriu (cretin) de selectie intre ce poate fi mancat si ce nu: in post nu trebuie sa mananci produse de provenienta animala.
Inteleg ca nu trebuie sacrificat animalul pentru a te hrani. Doar e Post... si se ia o pauza... dar treaba merge mai departe pana la "toate" produsele de provenienta animala, cum ar fi cazul lactatelor.

Din nou catre popa "tu omori vaca (da, da... cacofonie) ca sa-i iei laptele?" Asta imi aduce aminte de bancul "cum faci lapte praf? arunci vaca din avion!".

Absurditatea nu se opreste aici... Doar eu.

 

Schimbari... 2...

Cu o intarziere bine asteptata, a venit si ziua mare in care munca-i munca...
Spre surprinderea mea... si a altora, inainte de a se intampla inevitabilul, s-a intamplat si un alt (zis) inevitabil. Am primit "minunata" veste ca echipa nu va mai avea componenta creata de-lungul unei luni... Daca te intrebi, raspunsul este "Da, au spart echipa" (mare tragedie... cel putin in mintea mea)... Supararea si parerea de rau se pare ca initial au fost simtite si de alte persoane. Repet... initial...

Mi-am dat seama abia in momentul adevarului (cand s-au aflat toate datele) ca aparentele inseala. Oamenii pe care-i consideram "colegi", s-au dovedit a fi... no comment.

"Toate-s vechi si noi sunt toate"...  s-ar putea rezuma cateodata experienta dobamdita de-a lungul vietii unui om. Cu riscul.de.a.generaliza, din pacate uit sau ignor faptul ca aparentele inseala.
Astfel am fost martorul tradarii increderii mele cat si a altor colegi de catre persoana careia i-am acordat respect si loialitate.

Pana la renuntarea respectului si loialitatii mele, in mintea mea pornise un conflict de proportii intre ideal si real, in ceea ce consta reactia, atitudinea persoanei si modul de abordare a situatiei date.
...
Asta se intampla cam acum o luna si ceva... De atunci si pana acum... Din nou s-au schimbat lucrurile.
Am ajuns sa plec acasa cu o evidenta intarziere... eu si alti colegi... si parca oboseala ma apasa din ce in ce mai tare.









Am ajuns sa nu-mi mai pese de persoana de care-am scris mai sus, si s-o ignor in general.
Cum ziceam... schimbarea s-a schimbat... unii oameni, au clacat (normal), altii nu mai au mult... Cu riscul de-a generaliza (wow...) "vom" ajunge sa fim (daca nu e deja) o tara in care se pot si se (auto) permit  tot felul de "hei-rup"-uri pe spatele sclavilor. Ce sa mai zic? E ca-n Africa... continent pe care am ajuns sa-l urasc datorita (majoritatii) populatiei cretine si cu pu... prune (africane) in gura.

Sindromul generalizarii...

Incet, incet, incep sa cred... ca nu-mi vine sa cred ce-mi aud ochii si-mi vad urechile...
In majoritatea canalelor de comunicare media, sunt prezentate zilnic, aproape la fiecare ceas, metode de-a dreptul "inedite" (cum se mai zice in zilele noastre...) de asa numit stil de viata "sanatos".

Mai jos voi incerca sa comentez (inutil) asupra unor astfel de mesaje.
Voi incepe cu (putin) preferatul tuturor: "consumul excesiv de alcool dauneaza grav satatatii"... Pe bune? Esti sigur? Nu mi-a venit sa cred....!!! ... ... ... ... ... Cand am auzit... o lacrima mi s-a scurs pe obraz... cat de mult am putut sa-mi distrug sanatatea.... CAND AM AUZIT mesajul asta imbecil!!! Din pacate am pierdut numarul neuronilor care au decedat eroic pe campul de lupta al intelegerii...

Nu, pe bune acum. In momentul in care intr-un context apare termenul de "exces", nu e clar ca ceva undeva va avea de "suferit"? (sau logica mea nu-si are rostul aici...?)
Astfel ia nastere ecuatia: EXCES + (insert gunoi aici) = dauneaza grav sanatatii.
Exemple: 
1. EXCES + alcool = dauneaza grav sanatatii.
2. EXCES + mancare = dauneaza grav sanatatii.
3.
...
X. EXCES + ciuperci pe picioare = (duhoare ce) dauneaza grav sanatatii (altora...).


Urmatorul mesaj publicitar: "pentru sanatatea dvs., evitati excesul de sare, zahar si (cretini.... pardon) grasimi". Cineva ar trebui nominalizat la premiul Nobel pentru ingeniozitate (sa moara "marghioala" daca nu). Pe langa aplicabilitatea ecuatiei de mai sus, hai sa nu mai mancam mancare dupa gust (exclud aici cazurile extreme in care nu se mai pot consuma elementele de mai sus). Sau, de ce nu, hai sa renuntam la multe mancaruri si deserturi care sunt specifice diferitelor zone ale tarii: sarmale, saramura de peste, saratele, rahat, gogosi, baclavale, inghetata... etc... Doar trabuie sa ne pastram sanatosi pana in ziua mirifica in care dam ortul popii.

Continui cu: "pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic minimum 2 litri de lichide". Mda... Ca sunt tare curios cati oameni chiar au nevoie de 2 (doi) litrii de apa pe zi... Nu se tine cont de metabolismul, varsta sau de dimensiunile fiecarui individ... adica... ce conteaza ca poti juca rolul unui "dwarf" din Lord of The Rings (and my axe!!!) si ai 1,2 metrii inaltime ...? bea 2 litrii (minim gogule) de lichide! Ai 2 metrii inaltime? 2 litrii de lichide! Nu ai bani nici dupa ce bea apa? Nu-i nimic! 2 litrii de lichide (hmm... defineste "lichide")!

Urmeaza: "pentru o viata sanatoasa, respectati mesele principale ale zilei". Aici nu zic nimic... decat: "Vedea-v-as alergati de somalezi..."

Ultima dar nu si cea din urma: "pentru o viata sanatoasa, faceti miscare cel putin 30 de minute in fiecare zi". Mai are rost? Viata oricum e grea... dar trece.


Bonus: "pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic fructe si legume". Bio, nu-i asa? Ca ce mai gasim in piata nu e bun... e caca, cah... "Si nici alea bio nu sunt bune!!!" Zicea un nene odata cand venise sa-mi povesteasca despre afacerea-minune descoperita de el... noua si nemaiintalnita pana atunci... mda... toate-s vechi si noi sunt toate... Auzi si la asta ca "tot ce mancam e gunoi. Fructele trebuie mancate inainte de a se strica (no shit, Sherlock...), adica inatnte de a incepe sa se coaca."


Si totusi... observ ca aceste mesaje (cu exceptia alcoolului) incep cu "pentru o viata sanatoasa". Daca, si numai daca, ar fi inceput FARA "pentru o viata sanatoasa", cumva omul de rand ar fi crezut ca mesajele erau doar asa sa fie? (probabil... mai stii?)
Voi apela un pic la (lipsa mea de) creativitate si voi incerca sa modific un pic aceste mesaje:

Exemple:
"Pentru tara si popor, evitati excesul de sare, zahar si cretini"
"Pentru mother Russia, consumati zilnic minimum 2 litri de votci"
"Pentru o viata basinoasa, respectati mesele principale ale zilei"
"Pentru o durere de burta, consumati zilnic (numai)fructe si legume"

...

Cu astfel de sfaturi "parintesti", voi ajunge sa traiesc pana la adanci batraneti... sau nu...?
(din nou) Incet, incet, incep sa gasesc diferite site-uri care sunt extra, super, mega, ultra bune, ce contin informatii (din nou generale) carete pot "ghida" intr-un stil de viata sanatos. Printre aceste site-uri si-a gasit si sclavul lui bubico revelatia suprema: atat laptele cat si lactatele, in general, nu sunt bune pentru sanatate (mai are rost...? chiar mai are rost..? ok... LoL ma). Aici de la lapte am ajuns la conspiratii pornite de nordici... dar asta (poate) intr-o alta zi...

Revenind la oile noastre laptariste...

Argument: "de ce animalele nu mai sug (nu raspund la provocari) dupa ce-au fost intarcate?" (pacat ca nu-mi pot descrie expresia fetei)... d-aia sunt o groaza de animale care beau lapte de vaca... incepand de la sobolani, tigrii... pana la elefanti... d-aia am crescut band lapte... d-aia untu-i unt (si margarina-i cah)
Mda... adio ciocolata cu lapte, creme de zahar ars... inghetate... si toata multimea de mancaruri si deserturi pe care NU le poti face cu lapte de soia... (sau poti... dar nu vreau sa mor incercand asa ceva)

Acestea fiind "spuse" ... "Mare Ti-e gradina Ta, Doamne..." si eu urmez sa-i sar gardul.

Oameni si fete...

ATENTIE: urmatoarea postare va avea o exprimare cretina direct proportionala cu imbecilitatea subiectului.
...

Ai avut vreodata senzatia ca toata realitatea este ireala, iar mediului care te-nconjoara ii lipseste un element de verosimilitate?
Nu? Atunci "matricea te are".
DA? Ce coincidenta!!! Si mie mi s-a parut, si nu doar o data, ca parca ma aflu intr-un film sau intr-un joc in care personajele non-jucabile (NPC-uri) se repeta cu variatii mai mult sau mai putin diverse.

De obicei nu acord prea multa atentie fetelor oamenilor cu care interactionez mai putin decat... sa zic "episodic". Astfel nu le retin prea repede trasaturile faciale
.
Exista totusi momente in care ajungi sa ramai cu privirea tampa fixata sau chair sa te holbezi taraneste la fata unei persoane. In mintea ta auzi o voce care sopteste in surdina: "parca te stiu de undeva". Si totusi... nu o stii. Nu te-ai mai intalnit cu persoana aia nici macar ca puricele si musca tete care intra int-un bar.
Dupa o analiza mai in detaliu a trasaturilor fetei, relizezi ca seamana... chiar daca nu rasare... cu o persoana cu care ai avut o oarecare istorie.
Astfel am (re)descoperit fetele persoanelor pierdute in raul tulbure al timpului... ca de exemplu: un nene caruia ii plateam chirie (care sper ca i-a ramas in gat), un amic (retard) al unui amic (mai putin retard)... sau chiar (de ce nu?) o fosta... (o fost odata ca niciodata... daca n-ar fi, nu s-ar povesti... dar nu-i nici macar alta marie cu alta palarie).

Ce-i de facut in aceasta situatie? Sa revin la curatarea bocancilor de omleta?
Nu. Stai in banca ta si faci pe prostul (geniule...).

Ca tot ma plictiseam cu acesti oameni... din nou am fost martorul manifestarii fenomenului numit"ce mica-i lumea". Din "copiile infidele" amintite mai sus am dat tocmai de un original. Si anume, "dragul" meu amic (retard, adaug din nou) al unui amic (mai putin retard, adaug din nou...).
La cata mai planeta... tocmai de el am dat. Cred c-aveam sanse mai mai sa castig la loto, decat sa-l gasesc pe el, dar mergand pe principiul "de ce ti-e frica d-aia nu scapi"... voi-la!!! Le retard c'est ici!!!

...

Din fericire pentru mine... ma pot adapta repede... oamenii care-mi amintesc de "istorie" sunt si ei oameni ca oricare altii... (da... "matricea ma are") iar supranumitul "cretina display" (nu intrebati ca nu are rost...) nu a mai fost vazut de atunci... pana acum...

Si totusi... planeta este gazda a aproximativ 7.000.000 (sapte miliarde) de persoane. Oare chiar atat de limitat sa fie codul genetic uman incat ajungi sa vezi persoane pe strada, la munca, la piata... etc... care sa semene intre ei... si cu toate astea sa nu aiba nici o legatura...?
Aici trecem pe radio/TV Trinitas si avem o explicatie "logica" si coerenta: "Dumnezeu L-a creat pe Adam, iar pe Eva a creat-o din coasta lui Adam".

No... cacat... deja s-au dus dracu' toate sperantele mele cum ca nu as avea vreo legatura genetica cu ala cu care m-am intalnit de mai sus...

Acestea fiind spuse... tocmai mi s-o fu... bulit (din nou)... scrolul mouse-ului.

Schimbari...

A venit noul an... acum o luna...
A venit noul an cu schimbari... in bine... mai mult sau mai putin... Am avut o luna plina... de alergari... de frustrari... de nervi... de neajunsuri... si de pareri de rau.

Incepand cu "revelionul" petrecut in compania lui "bubico"... m-am intors intr-un sfarsit la casa mea, in barlogul meu mic si unic.
Am primit telefonul "mult" asteptat din partea celor asteptati... Astfel am avut parte de un mic maraton de frustrari, griji, angoase si nelinisti. Cum poti impaca si capra si varza? Simplu... Dai un sut in oua, apoi iti cureti bocancii de omleta. Astfel cauti variante mai mult sau mai putin amiabile de a schimba un job...

Urmeaza adunatul documentelor necesare schimbarii. Avem: certificat de garantie... certificat de fabricatie... diplome diverse... Nu avem: fisa de service.

Tradarea mea a fost inevitabila. Am schimbat jobul (wow...). Am venit din liberul de sarbatori si am dat vestea cea mare a plecarii.
Pe principiul "cei patru apostoli erau 3, Luca si Matei", a venit perioada de preaviz... de 2 saptamani, care s-a redus la una..., mai exact 3 zile efective...

Fugi din nou la "stapanii" lui bubico pentru... cazier. Zis si facut. Alti bani cheltuiti si 24 de ore mai tarziu, am avut si foaia A4 pe care scria... ce era de scris pe un cazier. Irelevant este faptul ca aveau program si sambata trecuta deja dar nu aveai posibilitatea de a obtine informatia in cauza. De aici incolo lucrurile au mers pe fagasul lor normal.

Un nou episod de neplacuta surprindere a venit din partea... intretinerii... (Ce surpriza...) Din pacate pentru mine, uit unde traiesc si-mi fac oarece sperante in van... In curand vom ajunge sa platim si aerul pe care-l respiram.

Etc...

Sindromul Bubico 3

Dupa cateva zile de liniste si relaxare, voi continua "aventurile lui Bubico" pentru care am avut "onoarea" de a avea parte.


...

Revenim la ecuatia de mai devreme, cu cele doua variabile: stapan si sclav.
Ca si in perioada sclavagista, nimic nu este mai important in lumea asta, pentru un sclav, ca stap... matza sa.
Daca adjectivul/adverbul "important" nu ar avea deja grade de comparatie, atunci, pentru matza noastra de 16 ani in cauza, sigur ar trebui nascocit.

Mai jos sunt cateva din gandurile matzei legat de sclavul ei, pe parcursul zilei.
In timpul zilei: "Auzi tu domne!!!??? CUM sa intre sclavul la baie FARA MINE??? Las' ca fac precum lupul si purcelusii si il stresez pan' la loc comanda pana ma lasa sa-i miros si cele mai imputite basini. Ca doar NU se poate sa traga sclavul o basina, fara ca eu sa investighez."

Pranz: "Apai... Mananca ceva... E rost de festin. Ce manca sclavul nu e bun, dar cum sa ratez EU, vai, ocazia de a-mi face simtita prezenta si de a mi se acorda atentia necesara? Piept de pui mananca... La ce are sclavul nevoie de o asemenea delicatesa? Cand ii sar acum in brate... ii mananc tot... sa baleasca de pofta cand m-o vedea mancandu-i farama de mancare... ca de boabele mele nu se atinge."

Seara: "Aaahh... ce bine-am dormit. Este liniste, dar aud sclavii mei fideli in ale incaperi ale palatului meu. AICI SUNT, VENITI DE MA LUATI!!! .... Cred ca nu m-au auzit... AICI SUNT, VENITI SA MA VEDETI!!! ... Eh, uite-un sclav. Se uita ca vita la mine. Nu inteleg ce vrea, nu ma cara, nu ma mangaie, nu-mi vorbeste, doar se uita insistent. Ih... ma deranjeaza asta... ma duc mai dupa colt si-mi mai convoc slugile credincioase o data. AICI SUNT, SUVERANUL VOSTRU VA CHEAMA!!!!"

Se face noaptea: "E liniste. Sclavii mei dorm. Sa-i trezim, asta nu-i timp de dormit, cand nevoile MELE sunt lasate de izbeliste. Cata ignoranta din partea lor. SUNT TREAZA SI VREAU [insert cerinta ridicola here]!!! ... nimic... MI-ATI INCHIS TOATE USILE IN PALAT!!! LE VREAU DESCHISE, ACUM!!!! ... Am auzit pe cineva strigand... M-AI STRIGAT!!??? ... aoleo!!! un sclav ridica vocea!!! Cata indignare, cata lipsa de respect!!!! Ah... mi-ati stricat seara... sclavi imputiti..."

...

Pe cat ar suna de amuzant (sau nu) cele de mai sus, am dori sa adaugam faptul ca matza, datorita varstei "venerabile", nu se poate "altoi" ca e batrana, bolnava, ca a fost operata, etc... mai ceva ca babele de pe banca din fata blocului.
Cu parere de rau, apelam la o alta vorba din popor: "Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti".


Desi ar mai fi multe de spus despre "Sindromul Bubico", inchei aici fara nici un alt comentariu.

Sindromul Bubico 2

Aici voi pune sub semnul intrebarii urmatorul caz: matza de 16 ani, sclavul acesteia si o persoana terta.


Se iau situatii de zi cu zi:
Dimineata. Matza sare pe pervazul geanului si vocifereaza; sclavul explica "vrea s-o perii, sa-i fac coafura de dimineata". Dupa periat, se duce la vasul cu boabe si apa; vocifereaza; sclavul spune "vrea sa aiba apa schimbata si vasul PLIN cu boabe, altfel nu mananca". I se completeaza boabele si se schimba apa.

Sclavul mananca. Matza vine sa vada ce mananca; matza vocifereaza ca vrea si ea, desi are deja mancare; sclavul gaseste o scuza "ii e si ei pofta, doar e carne si cum sa nu-i dai carne matzei?".

Sclavul spala vasele, strange masa, etc... Matza vocifereaza ca nu-i place sunetul de spalare a vaselor. Matza pleaca. Matza vocifereaza din nou ca nu e bagata in seama. Daca vede ca nu primeste atentia cuvenita, se duce intr-o camera si vocifereaza din nou. Sclavul explica "vrea acum sa ma duc sa stau cu ea si sa doarma; nu ii place sa stea singura, batrana de ea".

Sclavul umbla cu carne de pui prin bucatarie. Matza vine si vocifereaza in spatele sclavului; Sclavul explica "vrea carne, ca-i este pofta"; sclavul ii da 5 bucatele de carne; matza mananca o bucata daca nu doar miroase; sclavul "vai de ea, vrea sa-i dai tu din mana".


....
Cele de mai sus sunt doar cateva exemple.
...

Se ia acum un caz concret si vom incerca sa explicam actiunile matzei prin comportamentul de mai sus: sclavul a avut nerusinarea de a-si rupe piciorul.
Sclavul nu vine acasa seara. A doua zi vine o ruda a sclavului sa preia maria sa matza din regat.
Matza se trezeste pe un teritoriu nou si numai al ei. Face inspectia si si-l revendica.

Oamenii isi vad de treaba. Matza sta in mijlocul holului si vocifereaza. Singura atentie pe care o primeste este un strigat al numelui si o privire aruncata catre ea. Face liniste pentru cateva secunde si se muta din raza vizuala a celui care a strigat-o. Apoi vocifereaza din nou. Probabil vrea sa mergem intr-o camera a ei si sa-i tinem companie. Actiunea continua cam vreo 10 minute si se termina in 2 situatii: oamenii cedeaza psihic si se duc la ea cu diferite ofrande (o cana cu apa pentru racorirea matzei, un discurs care se rezuma in trei cuvinte - taci dracului odata) sau cedeaza si vine ea in camera populata de oameni sa-si faca simtita prezenta.
O alta explicatie pentru vociferarea matei ar putea fi "cautarea sclavului pierdut". Aceasta teorie este infirmata de aparitia celei de-a 2a matze mai tinere in peisaj. Matza batrana nu isi mai face simtita prezenta... momentan.

Intr-un sfarsit ajunge si sclavul cu piciorul rupt pe noul teritoriu.
"Vai cat de dor ne-a fost de ea, saraca de ea, cred ca a fost un stres ca nu ne-a mai vazut atata timp". Mda... manca-i-ai coada...

Sclavul este in pat, la recuperare. Matza vocifereaza din nou pe hol. Sclavul striga matza dar fara a avea vre-un efect mai mare de cateva secunde. "Vrea sa vin sa stau cu ea in cealalta camera".

Paranteza: pisicile sunt niste animale de companie cu o inteligenta mai mare decat minimul gasit la unele exemplare omenesti. In genera, pisicile pot observa cand ceva este in neregula cu oamenii din jurul lor. Matza din acest caz a vazut, si a "luat la cunostinta" faptul ca sclavul... stapanul ei are o problema si nu se poate deplasa. Aici inchid paranteza.


Episodul 3 va continua "peripetiile" matzei si sclavului ei imobilizat la pat.