A venit (si a si trecut) ziua cea "mare" in care mi-am scris si semnat... demisia...
Din fericire, situatia nu-i atat de sumbra pe cat pare. E vorba de jobul de la care nu as fi plecat... dar am fost nevoit. Realizez cat de mult suna a scuza faptul ca "am fost nevoit"... ca pana la urma nu mi s-a pus un pistol la tampla ca sa plec...
De atunci nu am mai auzit decat (greseala gramaticala... probabil) ca s-a ales praful...
Pana la urma, faptul ca figuram cu 2 joburi, nu era atat de rau. Dar unele lucruri, din nou... din pacate, trebuie sa se incheie. C-or fi bune, c-or fi rele, "toate la timpul lor" spune o vorba veche din popor.
Avand asta in gand, imi continui viata si fara jobul care, cel putin pana in momentul de fata, a fost ceea ce mi-am dorit... nu voi plictisi pe nimeni cu detalii legate de colegi si sefi. Pe scurt, nu as avea lucruri negative de comentat.
Punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu