Cu o intarziere bine asteptata, a venit si ziua mare in care munca-i munca...
Spre surprinderea mea... si a altora, inainte de a se intampla inevitabilul, s-a intamplat si un alt (zis) inevitabil. Am primit "minunata" veste ca echipa nu va mai avea componenta creata de-lungul unei luni... Daca te intrebi, raspunsul este "Da, au spart echipa" (mare tragedie... cel putin in mintea mea)... Supararea si parerea de rau se pare ca initial au fost simtite si de alte persoane. Repet... initial...
Mi-am dat seama abia in momentul adevarului (cand s-au aflat toate datele) ca aparentele inseala. Oamenii pe care-i consideram "colegi", s-au dovedit a fi... no comment.
"Toate-s vechi si noi sunt toate"... s-ar putea rezuma cateodata experienta dobamdita de-a lungul vietii unui om. Cu riscul.de.a.generaliza, din pacate uit sau ignor faptul ca aparentele inseala.
Astfel am fost martorul tradarii increderii mele cat si a altor colegi de catre persoana careia i-am acordat respect si loialitate.
Pana la renuntarea respectului si loialitatii mele, in mintea mea pornise un conflict de proportii intre ideal si real, in ceea ce consta reactia, atitudinea persoanei si modul de abordare a situatiei date.
...
Asta se intampla cam acum o luna si ceva... De atunci si pana acum... Din nou s-au schimbat lucrurile.
Am ajuns sa plec acasa cu o evidenta intarziere... eu si alti colegi... si parca oboseala ma apasa din ce in ce mai tare.
Am ajuns sa nu-mi mai pese de persoana de care-am scris mai sus, si s-o ignor in general.
Cum ziceam... schimbarea s-a schimbat... unii oameni, au clacat (normal), altii nu mai au mult... Cu riscul de-a generaliza (wow...) "vom" ajunge sa fim (daca nu e deja) o tara in care se pot si se (auto) permit tot felul de "hei-rup"-uri pe spatele sclavilor. Ce sa mai zic? E ca-n Africa... continent pe care am ajuns sa-l urasc datorita (majoritatii) populatiei cretine si cu pu... prune (africane) in gura.
