Sindromul Bubico

De la inceputurile timpului, omul a fost stapanul animalelor. Asa a fost sa fie, pentru ca asa a fost scris. Mda... imi suna a generic de serial prost sau a predica a unui sectant (care a dobandit "adevarul absolut" si vrea cu disperare sa ni-l dezvaluie) de pe la gurile de metrou.

Intr-adevar, de-a lungul timpului, omul a imblanzit fiare si alte animale cu scopul de a supravietui sau de a-i fi traiul mai usor. Acele specii de animale imblanzite de-a lungul timpului au ajuns sa fie astazi cunoscute la scara larga ca fiind: caini, pisici, gaini, hamsteri, magari, cai, gaste, rate, iepuri si orice fel de lighioana posibila si imposibila pe care "omul" s-a gandit vreodata... sau nu... sa le aiba in sau pe langa gospodaria sa.

Undeva pe parcurs, unele lighioanele au ajuns sa-si piarda scopul initial pentru care au fost... "atasate" gospodariei. Astfel, unele dintre ele existau cu un scop practic in casa omului (vaca = ingrasamant, lapte si carne; gaina = oua si carne; calul, magarul = animale de povara si carne; etc...), iar altele si-au schimbat intrebuintarea, cum ar fi: cainele = adio "paza", salut "cel mai bun prieten al omului"; pisica = adio "vanator de soareci", salut "animal de sitractie si veselie"; si tot asa...

Cei relativ "excentrici" duc acest fenomen mai departe de hamsteri, acvariu cu pesti, soparle, broaste testoase...pana la rechini, tarantule si multe altele.

Nu ma intereseaza excentricitatea oamenilor de acest gen, cel putin in acest moment. Vreau sa ma intorc la un animale de casa cel mai comun intalnite fie pe strada, fie in "ingrijirea" delicata a unui stapan. In aceasta situatie avem urmatoare formula matematica simplificata: om + animal = stapan + sclav.

Iar acum sa concretizam. Se ia un om. Se adauga un animal. Rezultatul va fi ca cel de mai sus, cu mentiunea ca "om" si "animal" apartin multimii de 2 termeni "stapan, sclav", dar nu vor fi egali, indiferent de valoarea obtinuta. De aici reiese ca "om = stapan" si "animal = sclav". "om" diferit de "animal", iar "stapan" diferit de "sclav"

Concluzia de mai sus esta partial corecta. Din pacate mai exista si urmatorul caz: "om" = "sclav", respectiv "animal" = "stapan".



Va urma...

Vine apocalipsa... sau cum trece si te apuca lipsa...

Ignorind postul anterior care a avut mult timp soarta unui "draft" amarat, iata ca postez din nou dupa o perioada de pauza de vreo 16 zile... de parca-ar interesa pe careva.

Multe-au fost si s-au petrecut in cele 16 zile... ultima saptamana de munca... saptamana Craciunului...si iata-ne in apropierea Revelionului 2013. Nimic iesit din comun... sau nu...

Totul parea sa fie de o plictiseala si o monotonie ca de la an la an: Craciun + Revelion => inceperea muncii... (stiu ca d.p.d.v. matematic am scris o aberatie). Pana-n momentul in care , in ultima saptamana de munca, primesc "minunata" veste despre... fractura suferita a uneia din cele doua persoane care mi-au donat cate jumatate din codul lor genetic inca de pe vremea "de aur". Nu intru in detalii despre acele vremuri... din simplul motiv ca nu ma intereseaza si atat.

Bun. Da-i telefoane, intereseaza-te, apoi du-te la tabla cu planuri marete (stat in pat si odihnit) si sterge tot ce-i acolo. Asa ca se urmeaza urmatorul plan: saruta-ti consoarta, saluta-ti confratii si-apoi sa mergem cu catel, cu purcel... la locul de origini... metaforic mai mult sau mai putin.
Dupa o intarziere de 2 ore al trenului de mare viteza ceferist (pentru un traseu de 3 ore anuntat), ajungem cu catel, cu purcel.

Datorita lipsei odihnei in prealabil... de parca situatiile de acest gen apar cand esti pregatit sufleteste si te simti in stare sa le faci fata, nivelul rabdarii si al starii de calm sunt pe minim. Voi sari peste zilele de spitalizare si alte nimicuri care iti mananca energia zi de zi. Ajungem la ultima zi... Ziua de externare.

Din batrani exista o vorba in popor care suna-n felul urmator "Doamne fereste, pan' ma nimereste." sau "de ce ti-e frica, d-aia nu scapi". Este vorba de complicarea lucrurilor, de imposibilitatea lumii in care traim pentru a accepta existenta lucrurilor simple.

Revenind la ziua de externare, toate bune si frumoase pana la intrarea in salon... cu carjele necesare. (Mentionez ca in zilele peste care am sarit, s-a facut o cerere pentru achizitionarea unor "carje" pentru deplasarea persoanei in cauza. Si atat.) La vederea instrumentelor de completare a functiei motorii limitate, persoana se face neagra la fata. Se enerveaza si, pe un ton sec, intreaba: "Ce-s cu astea?"
Moment in care a inceput violul psihicului meu: "aaah... cum ce-s cu astea? nu ai zis ca ai nevoie de carje?"/"Ba da, dar ti-am zis sa va duceti si sa luati unele cu cot"/"Nu, nu ai zis decat *CARJE*, altfel luam cu cot"/"Dar nu stiai ce carje am folosit acum 2 ani?"/"Acum 2 ani NU am vazut ce carje aveai"... Ma scuz in cateva cuvinte si ies din salon.

Moment de scurt-circuit in capul meu (atentie, se vorbeste vulgar): "PULA MEA. Ai zis ca vrei carje, nuuuu astea nu-s bune, ca-s primite mocca. Vrei d-alea cu cot. Nu puteai sa-mi spui in PULA MEA din prima? Astea nu-s bune.... pai PULA evident ca nu sunt bune. De ce PULA MEA credeam eu ca o sa fie simplu? Venim, te luam, te ducem, si am rezolvat-o simplu. Ete PULA, nu-i asa. Astea nu-s indeajuns de bune pentru tine ca nu am fost in stare sa-ti deschid capul si sa vad la ce fel de carje de cacat te referi".....

Ma calmez dupa ce fac cateva santuri in fata salonului si reintru.
Buletin de stiri!!! Cineva (nu, nu eu) a uitat buletinul pacientului si nu putem face externalizarea."Du-te tu si vorbeste cu asistenta de serviciu" (sa ce? sa-mi zica sa: 1. ma duc dupa buletin; 2. stam in banca noastra ca nu se poate face nimic fara buletin? PLM) "Ok, hai ca vorbesc, sa vedem ce zice..." Din fericire asistenta a apelat la cea de-a 3-a varianta: amabilitatea. Pacientul s-a luat acasa iar buletinul l-am adus mai tarziu. La plecare se primeste ordinul "trecem sa cumparam carje pana ajungem acasa".


Doresc in incheiere sa enumar elementele de viol psihic (mindfuck): anularea tuturor planurilormele si ale altor persoane, intarzierea trenului (5 ore total pentru 230KM), locuit cu o persoana in varsta incapatinata care vorbeste de dragul discutiei, repetat in continuu persoanei in varsta "lasa-le ca le fac eu" pana la enervare (a mea), facut rost de carje mocca fara a avea mai multe informatii, discutia care a urmat, buletinul uitat, matza care se crede stapana casei si schelalaie de parca si-ar cauta tineretea, du-te la banca ca esti imputernicit (la banca "nu sunteti imputernicit"), discutiile existentiale care tot timpul isi au rostul pentru a indruma pe cei mai neexperimantati in viata, pozitia dintre ciocan si nicovala. In plus se mai adauga si cererea catre seful actual de la servici pentru o recomandare in speranta unui job mai sigur in alta parte.

Doresc sa adaug ca nu sunt un om meschin. Imi place sa ajut atat familia cat si oamenii care imi solicita acest lucru. Tot ce-am scris mai sus sunt lucruri care poate sunt luate de-a gata sau nimeni nu s-a gandit la ele. Si NU, nu vreau o statuie... nici macar din cacat.


Acestea fiind spuse, oficial IMI BAG PULA.
Multumesc pentru intelegere.

Lucruri mai putin simple...

Si uite asa s-au complicat lucrurile... ca tot ma plictiseam...

Este vorba de fenomenul "facerea de bine... e..." mai bine s-o lasi pentru altii. Sau cum sa dai o mana de ajutor unui amic, care din pacate... pentru mine... isi extinde pe neanuntate si/sau din nehotarare (cred) perioada pentru care ar avea nevoie de acel ajutor.
Nu sunt un om care sa dea un picior cuiva cand este la pamant... Poate sunt eu mai idealist din fire si vreau sa cred ca ajutorul ar trebui sa fie reciproc si-n egala masura din ambele parti. Dar... poate cine stie? Poate incep sa primesc "buline albe" iar karma mea va deveni mai pozitiva...

Astfel se ramane fara bani, se isca certuri intre prieteni si, de ce nu, incep razboaie... Deraiind mai departe, poti ajunge sa faci lucruri care, desi privite din exterior sunt lucruri firesti, pot fi considerate acte de tradare. Tradare a unor idei, a unor promisiuni, a unor legaturi. Partea "interesanta" al acestui fenomen este ca tocmai MIE mi se pare un gest de tradare din partea mea...

Ca sa disip un pic ceata groasa in care m-am inecat mai sus, "fenomenul" mentionatin deraiere reprezinta reinceperea aplicarii CVurilor pentru un alt loc de munca.

Revenind la lucrurile simple dar complicate pe parcurs...

Lucruri simple - monolog

E1: Cum ar fi lumea daca lucrurile ar fi simple?
E2: Buna intrebare. Sa inteleg ca nu-ti sunt destul de simple?
E1: Numai de-ar fi simple, ca alb si negru. Dar se pare ca sunt o multime de variatii intre cele doua (non)culori.
E2: Aha... Ca sa-ti dau un exemplu... ca te inseli... iti voi spune ca "e simplu sa generalizezi fara sa te legi concret de o situatie anume".
E1: Bun.. hai sa ne luam de... politica.
E2: Glumesti!! Care politica?
E1: De la noi
E2: Adica... circ... si cu asta cred c-am simplificat subiectul :))
E1: Fii tu Gica-Contra.
E2: Cred ca am deraiat de la subiectul initial... Care era intrebarea de la care am plecat?
E1: Daca lucrurile ar fi simple...
E2: Concret?
E1: ...
E2: Imi suna a "banal" si "plictisitor". Chiar ai putea trai intr-o asemenea monotonie? Ce-ai mai avea atunci de povestit nepotilor?

....

Bu:"Taica... pe vremea mea... nu erau lucrurile complicate. Erau simple. N-aveam bani, n-aveam chef, n-aveam..."
Ne: "Ce bunicule?"
Bu: "Nimic..."
...

Asa se incheie un "monolog" in legatura cu asa-numitele "lucruri simple".
Notez ca din monolog lipseste cel de-al treilea "E"... cel de-al patrulea dormind continuu.

Cea de-a doua zi.

Cea de-a doua zi. Cea de-a doua zi in care starea de spirit este ...

...





Asa as fi vrut am vrut sa incep cel de-al doilea post din blog. Dar am fost... bruiat pe parcurs.
Vroiam sa descriu modul in care astazi aparuse o farama de speranta... O farama de speranta ca ar exista posibilitatea ca lucrurile sa se redreseze un pic.
Dar se pare ca m-am inselat... din nou. Din nou am uitat unde traiesc, din nou m-am lasat amagit, oricat de putin ar fi fost, din nou cutia Pandorei a fost deschisa. Si de-ar fi fost doar atat, tot ar fi fost "raul cel mai mic"; dar cum romanii au o vorba din batrani "un necaz nu vine niciodata singur", asa mai vine inca un necaz si te loveste in moalele capului. Se pare ca nu sunt singurul intr-o astfel de situatie (ce chestie...). Mai trist este ca ma afecteaza si pe mine direct/indirect.

"Dati-ne ploaie dati-ne vant, suntem ai dracu' de rezistenti" ziceau 3 tipi intr-o melodie.

As putea enumera si alte cateva vorbe din popor, dar... adevarul este ca nu ar fi prea multde folos. Nu ar fi decat o plangere continua de mila, ceea ce nu accept.

"Drept urmare" apelam la legea lui "Ohm": om trai si om vedea...

Va urma... sau... nu...

Inceput

Salut lume... sau doar mie. Astazi am facut o alegere. Am ales sa-mi pornesc un blog. Am ales sa-mi pornesc un blog... fara motiv si totusi... din diferite motive.
Am ales sa pornesc un blog pentru a comenta, desi in general urasc sa comentez si sa bomban. Cu toate astea, o fac. Am ajuns sa pornesc un blog avand in minte ca nu-i inteleg rostul si mi se pare inutil.

Scriind primele randuri realizez ca... am pornit blogul; am apasat pe butonul "ON". Imi va fi greu sa ma opresc... sau sa continui de-a lungul timpului? Ce-i drept primul pas a fost facut. Am introdus adresa. Am introdus credentialele de logare Google. Am ales un pseudonim. Instinctiv am configurat ceva inainte de a scrie primul "post". Am ales "template"-ul, fundalul, formatarea.

Am ales un pseudonim. Am ales un pseudonim in speranta ca voi putea privi lucrurile scrise aici din exterior. Am ales un pseudonim atat pentru mine cat si pentru persoanele despre care voi scrie la momentul oportun... sau... nu.

Am ales sa nu scriu cu diacritice. Am ales sa evit diacriticele din confort, de oboseala, din ideea ca imi displac in mediul digital, dar nu pentru a nega scrierea corecta.

Numele sau vine de la o melodie care, intr-o masura oarecare sau nu, reflecta situatia persoanei numite "Kon", a societatii in care traieste si poate... de ce nu... starea de spirit pe care o are.


Inchei aici primul "post".