Ignorind postul anterior care a avut mult timp soarta unui "draft" amarat, iata ca postez din nou dupa o perioada de pauza de vreo 16 zile... de parca-ar interesa pe careva.
Multe-au fost si s-au petrecut in cele 16 zile... ultima saptamana de munca... saptamana Craciunului...si iata-ne in apropierea Revelionului 2013. Nimic iesit din comun... sau nu...
Totul parea sa fie de o plictiseala si o monotonie ca de la an la an: Craciun + Revelion => inceperea muncii... (stiu ca d.p.d.v. matematic am scris o aberatie). Pana-n momentul in care , in ultima saptamana de munca, primesc "minunata" veste despre... fractura suferita a uneia din cele doua persoane care mi-au donat cate jumatate din codul lor genetic inca de pe vremea "de aur". Nu intru in detalii despre acele vremuri... din simplul motiv ca nu ma intereseaza si atat.
Bun. Da-i telefoane, intereseaza-te, apoi du-te la tabla cu planuri marete (stat in pat si odihnit) si sterge tot ce-i acolo. Asa ca se urmeaza urmatorul plan: saruta-ti consoarta, saluta-ti confratii si-apoi sa mergem cu catel, cu purcel... la locul de origini... metaforic mai mult sau mai putin.
Dupa o intarziere de 2 ore al trenului de mare viteza ceferist (pentru un traseu de 3 ore anuntat), ajungem cu catel, cu purcel.
Datorita lipsei odihnei in prealabil... de parca situatiile de acest gen apar cand esti pregatit sufleteste si te simti in stare sa le faci fata, nivelul rabdarii si al starii de calm sunt pe minim. Voi sari peste zilele de spitalizare si alte nimicuri care iti mananca energia zi de zi. Ajungem la ultima zi... Ziua de externare.
Din batrani exista o vorba in popor care suna-n felul urmator "Doamne fereste, pan' ma nimereste." sau "de ce ti-e frica, d-aia nu scapi". Este vorba de complicarea lucrurilor, de imposibilitatea lumii in care traim pentru a accepta existenta lucrurilor simple.
Revenind la ziua de externare, toate bune si frumoase pana la intrarea in salon... cu carjele necesare. (Mentionez ca in zilele peste care am sarit, s-a facut o cerere pentru achizitionarea unor "carje" pentru deplasarea persoanei in cauza. Si atat.) La vederea instrumentelor de completare a functiei motorii limitate, persoana se face neagra la fata. Se enerveaza si, pe un ton sec, intreaba: "Ce-s cu astea?"
Moment in care a inceput violul psihicului meu: "aaah... cum ce-s cu astea? nu ai zis ca ai nevoie de carje?"/"Ba da, dar ti-am zis sa va duceti si sa luati unele cu cot"/"Nu, nu ai zis decat *CARJE*, altfel luam cu cot"/"Dar nu stiai ce carje am folosit acum 2 ani?"/"Acum 2 ani NU am vazut ce carje aveai"... Ma scuz in cateva cuvinte si ies din salon.
Moment de scurt-circuit in capul meu (atentie, se vorbeste vulgar): "PULA MEA. Ai zis ca vrei carje, nuuuu astea nu-s bune, ca-s primite mocca. Vrei d-alea cu cot. Nu puteai sa-mi spui in PULA MEA din prima? Astea nu-s bune.... pai PULA evident ca nu sunt bune. De ce PULA MEA credeam eu ca o sa fie simplu? Venim, te luam, te ducem, si am rezolvat-o simplu. Ete PULA, nu-i asa. Astea nu-s indeajuns de bune pentru tine ca nu am fost in stare sa-ti deschid capul si sa vad la ce fel de carje de cacat te referi".....
Ma calmez dupa ce fac cateva santuri in fata salonului si reintru.
Buletin de stiri!!! Cineva (nu, nu eu) a uitat buletinul pacientului si nu putem face externalizarea."Du-te tu si vorbeste cu asistenta de serviciu" (sa ce? sa-mi zica sa: 1. ma duc dupa buletin; 2. stam in banca noastra ca nu se poate face nimic fara buletin? PLM) "Ok, hai ca vorbesc, sa vedem ce zice..." Din fericire asistenta a apelat la cea de-a 3-a varianta: amabilitatea. Pacientul s-a luat acasa iar buletinul l-am adus mai tarziu. La plecare se primeste ordinul "trecem sa cumparam carje pana ajungem acasa".
Doresc in incheiere sa enumar elementele de viol psihic (mindfuck): anularea tuturor planurilormele si ale altor persoane, intarzierea trenului (5 ore total pentru 230KM), locuit cu o persoana in varsta incapatinata care vorbeste de dragul discutiei, repetat in continuu persoanei in varsta "lasa-le ca le fac eu" pana la enervare (a mea), facut rost de carje mocca fara a avea mai multe informatii, discutia care a urmat, buletinul uitat, matza care se crede stapana casei si schelalaie de parca si-ar cauta tineretea, du-te la banca ca esti imputernicit (la banca "nu sunteti imputernicit"), discutiile existentiale care tot timpul isi au rostul pentru a indruma pe cei mai neexperimantati in viata, pozitia dintre ciocan si nicovala. In plus se mai adauga si cererea catre seful actual de la servici pentru o recomandare in speranta unui job mai sigur in alta parte.
Doresc sa adaug ca nu sunt un om meschin. Imi place sa ajut atat familia cat si oamenii care imi solicita acest lucru. Tot ce-am scris mai sus sunt lucruri care poate sunt luate de-a gata sau nimeni nu s-a gandit la ele. Si NU, nu vreau o statuie... nici macar din cacat.
Acestea fiind spuse, oficial IMI BAG PULA.
Multumesc pentru intelegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu